Poemas traducidos al rumano


RÃDÃCINÃ PÃTRATÃ A CERULUI

Traducción de Elena-Liliana POPESCU

 

DECLARAflIE DE PRINCIPII

Doamnelor, domnilor,
mai înainte de a începe aceastã lecturã
trebuie sã vã mãrturisesc aici -în modul cel mai natural-
douã lucruri de mare sau de micã însemnãtate (dupã cum se vede)
ºi foarte probabil, fãrã vreo importanfiã.

Prima dintre ele este cã eu sunt chimist.
Nu vreau sã spun prin aceasta cã este tot ceea ce  sunt,
dar pentru cã  formafiia mea este ºtiinfiificã
ºi cã -din  acest motiv- între noi fie vorba,
nu va fi dificil sã fim de acord cã 1+1=2.

Bineînfieles cã dacã cineva dintre voi
crede cã 1+1=3, eu sunt de acord.

Sau dacã cineva dintre voi merge mai departe
ºi crede cã 1+1=3.1416…, iar sunt de acord.

Mai mult; dacã cineva mai curajos
crede cã  1+1=0, subscriu de asemenea.

Deºi trebuie sã mãrturisesc
-ºi acesta este al doilea lucru pe care aº vrea sã-l mãrturisesc-
cã simt o tendinfiã  puternicã sã cred cã 1+1=1.

Dar fiecare om de ºtiinfiã are ecuafiiile care i se cuvin
(sau ecuafiiile care aºa i se par) ºi nu cred cã este cazul
sã facem din aceastã formulã o propozifiie universalã.

 

PRIMA LECflIE DE GEOMETRIE

La început era unu.

Mai aproape de punctul din scrierea maya
decât de linia verticalã a sistemului nostru de notafiie.

Unu nu era o cantitate;
Era calitatea purã a Totului indivizibil.

ªi s-a întâmplat ca plecând din marele unu
-la un moment dat- sã se iveascã toate celelalte numere.

Mai întâi s-a nãscut doi
ºi odatã cu el -imediat- trei.
Apoi, în vertiginoasã succesiune,
au izvorât toate celelate numere.

Mai înainte de unu nu mai fusese decât unu.
Nu zeroul vidului inexistent.
Nici zeroul nimicului absurd.
Doar unu, nimic altceva.

 

A DOUA LECflIE DE GEOMETRIE

La început existã un punct.
Nu are dimensiuni ºi nici înfieles.
Este infinit de mic
ºi este etern: nu depinde de timp.

Un segment de dreaptã -oricât de lung sau scurt ar fi-
confiine un numãr infinit de puncte.

O suprafafiã – oricât de mare sau de micã ar fi aceasta-
are un numãr infinit de puncte;

o infinitate (ce pare) mai mare decât numãrul de puncte
dintr-un segment de dreaptã, ºi totuºi- identicã cu prima.

Un volum -oricât de imens sau de infim poate sã fie-
are un numãr infinit de puncte;

o infinitate (ce pare) mai mare decât numãrul de puncte dintr-o suprafafiã
sau dintr-un segment de dreaptã, ºi totuºi- identicã cu prima.

Orice corp cu patru dimensiuni
pare cã are mai multe puncte decât un volum,
o suprafafiã sau un segment de dreaptã,
ºi -cu toate acestea-
el este acelaºi: infinit.

 

A TREIA LECflIE DE GEOMETRIE

Numãrul de minute pe care-l confiine o orã
este mai mic decât numãrul de secunde pe care-l confiine o  orã.
Fãrã îndoialã, existã tot atâtea secunde câte ore existã,
ani, milenii ºi secole în eternitate.
Numãrul acesta este infinit.

Este straniu, dar în eternitate
numãrul de fracfiiuni de secunde
este identic cu numãrul de secunde,
deoarece existã un numãr infinit
de fracfiiuni între o secundã ºi urmãtoarea.

ªi mai ciudat încã: dacã ne gândim la un ceas
ºi vrem sã-i calculãm circumferinfia,
avem nevoie sã apelãm la numãrul π: 3.1416…
Nu  i se cunosc toate cifrele acestui numãr:
Este ceea ce se cheamã un „numãr irafiional”.

Numãrul total al numerelor irafiionale
care existã, este mai mare decât cel al numãrului de secunde
sau decât cel al numãrului de fracfiiuni de secundã posibile.
Toate aceste serii sunt infinite
numai cã unele sunt mai infinite decât altele.

 

A PATRA LECflIE DE GEOMETRIE

Punctul nu are direcfiie.
Punctul nu are înfieles.
Începutul tuturor lucrurilor
nu este mai mult decât intersecfiia
a douã linii care se atrag
acesta este punctul de plecare.

Linia este punctul în miºcare
înspre universul legilor.
Linia are semnificafiie ºi direcfiie.
Nu este altceva decât intersecfiia
a douã suprafefie care cãlãtoresc.
Se poate parcurge toatã lungimea.

Suprafafia este linia în miºcare
înspre caravana  dimensiunilor.
Suprafafia este întinsã ºi planã.
nu este mai mult decât intersecfiia
a douã volume care se întâlnesc:
se poate desena ºi scrie despre ea.

Volumul este suprafafia în miºcare
în afara sa, prin noaptea pe care o vedem.
Ziua este rezistenfia umbrei.
Volumul nu este mai mult decât intersecfiia
a douã timpuri complete într-un corp:
aici se luptã ºi se ºtie, se iubeºte ºi se tace.


Todo el material presentado es ©2023 Alberto Blanco
contacto@albertoblanco.com.mx